Contopirea cu Natura verde sau cu Natura lucrurilor

Recunosc ca citesc cu interes……

Cum se întorc unii la natura. Cum traiesc într-un varf de munte sau pe o pajiste ca-n paradis, cum îsi pun albăstrele in par, cum nasc acasa cu zambetul pe buze, cum se rideaza „natural“ , cum mananca sanatos. Citesc fascinata , încolacita seara în fotoliul confortabil din camera bărbatului meu, în timp ce el îsi face bilantul zilei trecand de pe o tableta pe alta, sau pe laptopul mic de la apple.

Inteleg ca e minunat sa alergi descult toata ziua si sa depinzi de foarte puține.
Sa te bucuri de ganguritul copilului si de zambetul barbos al barbatului de langa tine.

Citesc cu interes cum unii traiesc raw- dar eu si altii stim că toti murim la fel , eventual sub ochii limpezi ai unui medic care dă din umeri, declară ora trecerii in nefiinta si apoi se duce sa faca sex cu iubita lui

Citesc hipnotizata despre femei si barbati care se contopesc cu natura . Si-mi place sa citesc, e ca un basm

Citesc impresionata despre femei care jura sa iubeasca mereu si dincolo de infinit – un singur om.

Eu m-am nascut într-un spital si habar nu am despre asta si nici ăla micu de se născu pe iarbă sau între flori n-o sa stie. Nu am idee daca drumul în viata ti-l aleg intr-o masura parintii sau ti-l alegi tu singur dar eu m-as ofili daca mi-ar lua cineva fotoliul, orasul, zgomotul masinilor,interactiunea cu oamenii. Poate ca sunt slaba, specia aceea pe care Darwin ar fi sortit-o disparitiei. Gravitez in jurul materialului si depind de el chiar daca port in suflet un etern paradis

Nu e momentul sa-l traiesc aici pe pamant. Nu, eu nu vreau pruncuți ganguritori si ape limpezi în care sa îmi spăl cearcanele dimineata. Nu vreau cosuri de fructe si o casuta in pustietate,si/un strat de legume . Nu, nu sunt eu cea care planteaza arbusti o data pe an si nu-s cea care va milita cu o pancardă vinerea la ora 15 împotriva poluarii. Nu-i voi pregati sotului castroane întregi de legume si nu voi economisi mereu electricitatea. Nu voi sta cu cartofi pe frunte cand o sa ma plesneasca o migrenă ci am sa iau un Nurofen si-am sa-mi vad de treburi.
Nu, n-o sa stau cu plantele în căusul palmei sa-mi fac un ceai,n-o să culeg antiinflamatoare de pe dealuri, o sa pun plicul in cănita si fierbatorul in priza.

Da, ma veti întalni în mijlocul saptamanii cu carutul plin in supermarket cotizand la o lume cosmopolită iar sambata ma veti gasi într-o piata mirosind patrunjei sau leustean.

Si-n loc sa privesc în fiecare seară un apus spectaculos -o sa ma uit la un thriller cu Ryan Gosling rontăind snaksuri.

N-o sa-mi repet la 40 de ani ca ridurile ma fac mai frumoasa si mai naturala, ci am sa ma duc sa binecuvantez acidul hialuronic într-o clinica de incredere.

Respect natura cu toata fiinta mea. Dar nu, nu e cazul sa ne contopim.Nu încă.

Si n-o sa va scriu niciodata sa credeti într-un anumit Dumnezeu dar am sa va repet mereu ca Dumnezeul meu e acelasi cu cel pe care îl simtiti voi în orice religie a lumii. Si de asemenea Dumnezeul meu e cel în care unii nu credeti deloc si nu-i nimic rau în asta pentru că El n-are nevoie de credinta mea sau a ta . N-are nevoie nici macar de dragostea noastra imperfecta si de binefacerile noastre superficiale.

Insa noi, noi ne-am sufoca fără ele.

Si cred ca fiecare-si are rolul său. Eu-femeia care depind de materialul acestei lumi, tu fiinta care traiesti mai aproape de natura, tu – cel ce mergi zilnic la munca si -i faci un serviciu angajatorului tau, el- care-si creste copiii si se sacrifică, noi care visăm , iubim, legam particule nevazute in lumea palpabilă , construim legaturi care s-ar putea sa ne tina împreuna si dincolo.

Citesc cu interes cum trăiesc altii. E ca un basm. Si cu atat mai mult îmi iubesc lumea materială plină de probleme,de boli, de poluare, de frustrare, de mirari dar si de prietenii , surprize placute, exaltare.

Grație cui m-a ouat în aceste ipostaze pe Pămant, îmi iubesc existența !

Tu cititorule cine esti si cum ai vrea sa traiesti?

Publicitate

Despre Hapi(2012)

Hapi este un placebo folosit împotriva durerilor de cap, a plictiselii, a disperarii, a supararilor persistente.

Contine: umor, întrebari, sfaturi nedemne de urmat, ironie. Ironia distribuită inegal poate cauza prurit , mancarimi în f**d si la degete.

(din pacate)

Hapi nu este aici ca sa-si faca prieteni . Dar îi place sa îi pastreze pe cei pe care îi are

Pe Hapi nu o intereseaza si nu o deranjeaza ce spun altii despre cortul ei, cu exceptia vizitatorilor fideli – a caror parere chiar contează.

Nu citeste ce i se recomandă , citeste doar ce-i place.

E directa, dar are grija sa nu răneasca sentimente.

Nu toate postarile ei sunt frumoase sau interesante dar vă multumeste ca o (mai) cititi

Faptul ca astăzi Hapi scrie despre ea, arată ca e total neinspirata si potențial narcisistă. Orice asemanare cu personaje din realitate este absolut întâmplătoare

Nu administrați Hapi copiilor. S-ar putea sa ma ia în serios

Intrebări?

Cea mai (ne)bună prietenă. Once upon a time….

Nu (mai) am o cea -mai buna prietena. Poate ca nici nu merit, nici nu as ști cum să mă port cu ea. Cum să mă fac înțeleasă …..comparati prieteniile mele cu Vodafon-ul. Am mereu mai multe optiuni dar pe cand s-o gasesc pe cea mai potrivita, e retrasa din oferta sau nu mai poate fi accesata luna aia.
Le invidiez sincer pe femeile care pot sa se mandreasca peste zeci de ani cu o „cea mai buna“ prietenă. Ale mele s-au mutat în alte tari si incet, sporovăielile si amintirile tăhui s-au dus pe aripile WizzAir-ului.

Prima prietenă era o fiinta haioasa si frumoasa, un amestec de zăpăceala si inteligență cu ochi albastrii si idei trăznite. Ea a fost martora primelor mele înamoreli , a biletelor cu inimioare si a notelor umilitoare la matematică. Aveam pulovere cu buline si geci rosii de fâs, iegari si cizme la fel.Ne placea aceeasi muzica, aceiasi profesori dar aveam gusturi diferite la baieti.Ne-am pierdut prin liceu……..Si nu mai cunosc persoana de acum si nici ea nu mă mai cunoaște, dar atunci, demult, ea era dubla mea personalitate si fata în pielea careia aș fi vrut sa fiu

A doua cea mai bună prietenă , era evident, activă, desteaptă, optimistă. In timp ce alte colege petreceau pauzele în bănci discutand despre weekendul petrecut cu parintii, eu si Ana puneam la punct noi metode de copiat, boicotam vreun curs sau comandam carfofi prajiti la restaurantul din colt, cu bani împrumutati. Sigur ca relatia noastra nu se baza doar pe aceste abilităti practice, eram un fel de prietene-suflete -pereche cuminti si devreme-dimineata acasa. Dupa-amiezele în care nu eram ocupate cu vopsitul unghiilor sau cu alungarea șogoritzelor din perimetru, făceam teme si învățam pentru olimpiadă. Tot WizzAirul mai întregeste si acum măcar odata pe an prietenia noastra

In perioada în care am auzit c-ar fi cainele cel mai bun prieten al omului, am cumparat-o împreuna cu o vecina pe Carla, o ciobanita nemtoaica , alba ca un fulg si cu ochii azurii.Dar cand i-am povestit Carlei că m-a agresat o domnisoara pentru ca tipul pe care-l iubea, îmi lăsa mie bilete în poștă, ea a vomat pe covor si apoi s-a dus sa se culce. Cum nu eram adepta prieteniei neconditionate, Carla a dormit în seara aia la vecina.

In facultate , cand lucram, am avut parte de doi foarte buni prieteni. Un el si o ea. Eram colegi toti trei si daca privesc înapoi, în acei ani de cariera horror-jurnalistico-falimentara, relatia noastra a fost ca o carte science-fiction. Ne povesteam dramele, ne urmaream unii altora iubitii sau iubitele ca sa aflam adevăruri despre care nu vroiam sa stim, ieseam în cluburi, ne sprijineam în momentele grele si ne promiteam să ne calugarim în masă la următorul eșec

Cea mai buna prietena mi-a fost răpită de low costuri. Cel mai bun prieten a fost înhățat de o gagică sexy care nu pricepea ce-ar putea el vorbi cu mine si cu ea nu……….

Cele mai bune prietene pe care le-as fi dorit eu la oferta aveau deja locul ocupat, ca doar nu se născusera ieri. Altele m-au uitat hipnotizate în momentul în care preotul le-a recitat refrenul ăla cu „se cununa roaba lui Dumnezeu“. Pe altele, poate le-am neglijat eu, n-am mai sunat si n-am mai fost atentă la nevoile lor.

In mediul virtual e foarte greu sa-ti pastrezi prietenii . Pana si virgula poate fi înteleasa gresit iar exprimarea lasa de dorit.Sentimentele nu se vad si nu pot fi explicate. Pledez pentru prietenia reala, bazata macar pe un ceai si o iesire veselă la sfarsit de săptămâna.

Am prieteni buni. Putini. Pentru ca vin si plec des, nu pot cere mai mult timp, mai multa atentie, mai multa încredere. Iar superlativul îl las deoparte, pentru ca nu îl pot atasa. Nimanui.

Ma întreb cate prietenii de genul Cristina si Meredith (Anatomia lui Grey) există. Cati dintre noi ne putem iubi prietenii chiar si atunci cand acesti gandesc simt si spun cu totul altceva decat gandim , simtim si spunem noi. Aceasta este o întrebare retorică

Despre condiționarea iubirii, o sa vorbesc….singură….altădată 🙂

Despre Hapi

Cred in Dumnezeu.
Nu am conflicte personale peste care nu pot trece, addictii periculoase si nu cred in superioritatea vreunei rase desi adeseori tind sa apar sau sa „condamn” o natie sau alta……
Ma pasioneaza orice e legat de sanatate si religie. Filme bune.Cartile.
Imi plac oamenii simplii. Simplu (in opinia mea) inseamna fara fatetari.

 

Acestea fiind spuse…..Eu sunt Hapi

Adresa de contact : pe care as prefera sa n-o folositi decat daca e ceva important hapiriverwoman@yahoo.de
Prietenii stiu de ce