De ce dispare entuziasmul?

Eram pe lac cu nepotica hand in hand si patinam cand a intrat in vorba cu noi o fetita dezghetata. Am aproape plăcut-o , pana m-a întrebat cati ani am. 30 am spus eu mîndră , omitand detaliul cu cei doi aproape încărcați. Oawwww, a exclamat Roxi mirata , de parca i-as fi spus ca eram reîncarnarea lu Seti al doilea. Fetele se bucurau si se mirau pentru orice , parca eram în Matrix 🙂

Dupa 5 ture mi-am strivit un metacarpian si m-am retras pe margine sa ma reculeg în avans așteptând viitoarele bășici. Le-am lăsat pe fete sa patineze dar au venit si ele la gărduț. Roxi mi-a aratat fericită ce căsuta facusera ele pe margine si apoi m-au tras mai aproape s-o văd.Am dat din cap simbolic cautandu-mi celularul în abisul gentii fără fund. Ele au povestit de Mos Craciun, de playstation si despre ce pasiuni au fiecare . Karate,inot, tenis, exasperat parinti . Eu căscam si tremuram de frig.

Am o mătușă volubila si mereu veselă. Rade cu gura pana la urechi cand te vede, te îmbrățiseaza cu mainile si cu sufletul, se bucura vizibil si zgomotos de orice lucru frumos pe care i-l povestesti. Salariul ei nu e mai mare de 1000 Ron plus bonuri , colegele sunt plicticoase si rancezite în branza vietii si a „statorniciei“ pe care-o oferă un post fara posibilitati de avansare pe care-l ocupă demuuuult.Sotul dansei îsi arată dintii odata la doi ani cand îl duce ea cu forta la stomatoloaga de cartier.Si totusi, matusa mea pare ca se entuziasmează din orice.

Nu stiu cand si unde mi-am pierdut energia asta care face lucrurile mai strălucitoare. Si oamenii din jurul meu unde au rătăcit-o? Daca-mi regăsesc exaltarea o să par ciudată serioșilor din jurul meu? Poate ca da, dar merita să încerc.Daca mătușa mea poate si eu pot 🙂

Reclame

Eu , panica, vaca si baletul

Am avut (si eu) cateva atacuri de panica în existența-mi Primul a fost cand am facut sex prima dată .Mi-as fi dorit cu intensitate sa fie adevarată povestea cu barza si sa nu optăm pentru acrobații crăcănate toata viața, în caz ca ostilitatile s-ar fi desfasurat la fel de neapetisant pe cat începuseră.
Urmatoarea panicare de care-mi amintesc am avut-o la o autopsie. Era un eveniment stiintific la care nu era musai sa particip dar în virtutea eventualei meserii de atunci , am dat pe gât 50 de vodcă si m-am avântat zâmbareață în sală pipăindu-mă superfluu sa fiu sigură că-s vie si că n-am încurcat Stalinskaia cu formolul.

Mă panicam din motive absolut stupide. Am constatat ca atunci cand se intampla ceva important,si lumea din jur se pierdea, eram absolut trează si concentrată, de parcă ședeam pe-un supozitor cu adrenalină.

Anul trecut, în avion .La geam era o doamnă,langa ea- partenerul meu. Eu-pe margine. Brusc doamnei i se bulbucă ochii ca la lemuri, începe sa respire cu dificultate si își duce mana la piept, înclinându-se în față. Al meu, era sa sară peste scaune de spaimă si repeta într-una „hai aici si fă ceva“. Am luat-o de mană si-am întrebat-o daca are astm, mi-a făcut semn că da si încerca să-si deschidă geanta. Al meu încerca să-si deschida centura, parașuta, habar n-am . Am luat geanta doamnei ,i-am dat spray-ul i-am adus apă si apoi am îndemnat-o sa facă pipi ca nu se miscase de pe scaun 4 ore jumate, empatizam cu vezica dânsei .

Mi-am tratat odată un vecin- nitroglicerina , șezut în fund, luat tensiune, puls- linistit verbal, până a sosit salvarea. Bănuiam ca facuse infarct. A decedat imediat ce-a ajuns la spital, dar măcar n-a fost singur nicio clipă.

Cu alte cuvinte sunt omul pe care-ai vrea sa îl ai în preajmă daca se întamplă ceva neplăcut. Stiu să resuscitez, să spun rugaciuni si să recit din Scrisoare/a treia

Dar cand vine vorba de propria persoană ,lucrurile stau diferit.Nu pot sa respir în marile magazine pline ochi cu clienți. Nu-mi place ca un străin să se holbeze la mine , ma simt extraordinar de inconfortabil (nu vi s-a întâmplat în metrou, tren, bus etc?). Desi înot bine si fac scuba -diving am o neliniste inexplicabila în apele adanci ale mării . Când vad cate-un peștiuc micuț si colorat reactionez de parc-ar fi Rechinus Crocodilicus.

Uneori ma panichez la gandul ca s-ar putea întâmpla ceva cu vreunul din oamenii dragi mie.
Intepenesc cand văd paianjeni
Iar cand mi-a intrat un liliac în dormitor era sa sar pe window de la etajul 1 .

Ce frici sau temeri (eventual nejustificate)aveti?

Cum arata sufletul tau?

Pentru ca tot spunea cineva ca unele postari il fac sa se simta ca la „psihiatru“ desi eu cred ca a vrut sa spuna psiholog….(sper) vreau sa va intreb cum va imaginati sufletul……

Lasati coca sa dospeasca, amestecati in mancare ,eventual fumati o tigara (daca fumati, eu sunt in perioada „clean“) si ganditi-va cum ati vrea sa arate sufletul vostru…..

Unii spun ca sufletul ramane tanar indiferent la ce varsta se desparte de trup, unii cred ca are un chip, altii spun ca nu are….

Iar despre sex…..hm……sunt sufletele asexuate?

Sufletul meu: arata ca fantomele din Scooby Doo, are chipul meu, par scurt buclat ,nu poarta niciodata pantaloni, doar rochii. Nu are aripi, se deplaseaza cu puterea gandului, pastreaza amintirile din viata pamanteasca….

Am tot incercat sa imi imaginez unde locuieste…..si imi  vine in minte imagine cu cedrii Libanului din Cantarea Cantarilor.

Apoi-sufletul meu e sigur pe el, nu se razgandeste, ia decizii rapid, e mereu calm,implacabil chiar ….si ii place sa cante. Adica total opusul fiintei in care s-a invesmantat de zeci de ani 😀

Ce ziceti….e grea provocarea?

Despre sincronicitate.Exista simple coincidente? (partea 1. Centrul refulat al vorbirii)

Zilele in care totul v-a mers anapoda sau momentul in care v-ati intalnit exact cu persoana la care va gandeati v-au pus pe ganduri? Cand ati dat drumul la radio si ati auzit exact piesa care va rasuna in minte ati simtit o mica bucurie? Cand ati sunat pe cineva pe mobil si nu v-a raspuns,apoi pe altcineva si s-a intamplat aceeasi chestie, apoi a treia persoana…..in decurs de cateva minute……..v-a chinuit o clipa de nesiguranta? Dar cand ati obtinut exact ce ati dorit fara sa cereti cu voce tare sau exact contrariul……….v-ati gandit ca e magie sau blestem? Cand ati rostit aceeasi propozitie , in acelasi tempo cu partenerul de discutie…….ati izbucnit in ras sau v-ati blocat?

Eu nu cred in coincidenta ca potriveala, accident, similitudine.Dar nici nu consider ca toate intamplarile iesite din tipare sunt sincronicitati 🙂

Stiintific vorbind vreau sa merg pe  fir…………sa vedem ce inseamna de fapt coincidentele

Barbara Honegger (licentiata in parapsihologie, asistenta la Casa Alba, cunoscuta activista pe scena politica ) a avansat ipoteza ca in emisfera cerebrala dreapta ar exista un centru al vorbirii (adica al doilea ,stiintific vorbind, centrul vb e in partea stanga)care se manifesta pregnant la oameni in antichitate dar din cauza intenselor schimbari sociale , creierul a fost nevoit sa se unifice pentru a lua decizii rapide care sa asigure supravietuirea asadar acest centru al vorbirii arhaic, si-a pierdut functia.Totusi el a ramas integru si se manifesta inca in cadrul viselor nocturne si de asemenea este arhitect al coincidentelor semnificative