Sa ne bucuram unii pentru altii

novel happy for u Aha.
Toti stim foarte bine că primul „click“ secvential în creier cand afli de o realizare a cuiva e un fel de ciudă amestecată cu semnul întrebarii si soldată cu datul unui ochi peste cap. Teoretic, faptul ca asa suntem programati, nu e rău, ne impulsioneaza, ne motiveaza sa facem lucruri sa atingem si noi un țel.
Dup-aia analizezi. Roxi e fericită ca se mărită. Ioana e încantata de rochia noua. Dana îsi face casa. Meda e in excursie la Polu Nord si si-a facut poze cu Mosu. Georgeta s-a împăcat cu printul ei. Elena a castigat un salt cu parasuta de pe Casa Poporului. Sorin a obtinut un job foarte bun. Cornel a emigrat.

In momentul ăla uiti tot ce esti tu,tot ce-ai facut tu, tot ce ti s-a împlinit tie, toate demersurile care te-au adus într-un anumit punct- toate cele bune ti se topesc pe fundu creierului si te identifici cu cei mai sus mentionati.
„Bei, ce noroc are ăsta“
Evident ca tu habar n-ai cat a economisit Ioana pt rochie, cat a muncit Dana pt casa , etc. Poate ca Georgeta si Sorin au noroc dar si aia o fi pentru c-au luat anumite decizii, într-un moment al vietii lor? Decizii pe care tu nu le-ai fi luat sub nicio forma? Renuntari pe care tu nu le-ai fi bifat?

Stiu ca teoretic toti spunem ca ne bucuram, poate da, dar nu o facem din prima. Tot natura umana ne-.a cusut asa belicoși / acum e epoca în care totul se pune la îndoiala. De la rezultatele alegerilor pana la preferintele sexuale ale partenerului dupa 5 ani de casnicie.

Scrie pe Facebook sau pe un blog c-ai facut/castigat ceva- ceva grozav sau scrie unde îti vei petrece vacanta si-o sa vezi ca o sa fie multi care-o sa te felicite. Scrie pe un forum plin de necunoscuti si-o sa vezi reactia primordiala si supremă pe care bucuria ta o sădeste în tasta/țeasta altuia

Nu merităm o fundă ca pe TPU când ne bucuram numai de realizarile membrilor familiei sau a celor dragi.
Pe de alta parte, nu ne putem bucura de realizarile unora pe care nu-i suportăm din varii motive.

Dar sunt atatia oameni în jurul nostru carora le putem creste bucuria cu o vorba si-un zambet sincer. Care se vor gandi la reactia noastra macar o secunda sau din contra-la lipsa noastra de reactie.

La suferințe suntem mai lipiciosi , noi specia umana. Poate de-aia ca stim că toti alunecam pe banană la un moment dat si cand i se întampla altuia cate-o belea , parca chiar ne doare – pentru o secunda ne punem în locul lui.

Dar la bucurii de ce nu suntem? De-aia ca e greu sa ne punem în locul omului fericit care-acum a fost promovat sau i s-a marit salariul cand situatia noastra e mai putin roz. E greu dar nu imposibil. In locul lui puteai fi tu iar roata se întoarce . Bucuriile altora nu-s neaparat mai dese si mai consistente ca ale tale numai ca sunt DIFERITE!

E foarte greu sa ne bucuram unii pentru altii, dar se învață si e sănătos.

Pe de alta parte nu-i asa ca stiti si simtiti fiecare cu exactitate cine se bucura cu adevarat de o realizare de-a voastra? Nu uiti cine te-a ascultat cu entuziasm si bucurie la intalnirea de 10 ani, cine ti-a dat bucuros sfaturi pentru un concediu reusit si cine ti-a spus cu sinceritate zambind , un sincer si bine venit „te invidiez” .

Tiganii din Paris

(eliberare din cione)
Tiganii din Romania căci despre ei este vorba. Am facut cateva poze ca sa vedeti ca uneori discriminarea nu poate fi evitată , pur si simplu! Daca ar fi romani cei care locuiesc acolo, în rulote, la fel as scrie.
Aceasta este zona La Corneuve , une dintre multele zone în care tiganii veniti din Romania s-au „înfipt”. Ei nu platesc curent, impozite si nu au nicio treaba cu igiena, respectul fata de semeni. De aici se îndreaptă către zonele propice pentru cersit.
In orice zi, la orice ora, daca iei RER din Le Bourget ca sa mergi la metrou- spre centrul Parisului o sa întalnesti tigani romani. Fara bilet , fara morala ,fara inhibitii.
In zona despre care vorbesc , exista birouri si o gradinita, cineva care lucreaza acolo mi-a spus ca nu se simt în siguranta si că de cand s-au instalat acolo tiganii e mizerie, galagie iar la semafoare îi întampina mereu tiganci cu copii mici ,înfasati la piept. Uneori daca nu le dai bani, pot sa-ti zgarie masina sau s-o murdareasca, unii sunt agresivi.
Mă mir că francezii nu au gasit încă o modalitate de a-i alunga si de-a le interzice sederea . Ba mai mult, la un moment dat i-au plătit să plece ca să aibă unde se întoarce!!!
Consider ca in fiecare tara trebuie sa respecti legile si sa te supui lor, indiferent de natie, religie si culoarea pielii.
rulote cu tigani in Paris
rulote tigani romani in Paris
rulote tigani Paris
IMG_5246

IMG_5249

IMG_5250

Tutankamun si nevasta-sa – Anak-su-na-mercedes
statui romano-tiganesti in Paris
Doamna este din Bulgaria si muncea!
IMG_7951
Reprezentantele Romaniei pe Champs Elisee
cersetoare
cersetoare in paris


DISCRIMINÁRE s. f. 1. separare, deosebire, distincție netă între mai multe elemente. 2. diferențiere restrictivă de drepturi pentru o parte a populației unei țări, pentru o organizație sau pentru unele țări față de altele. (< discrimina)

Cum sa nu faci o separare, deosebire, distinctie între tine cel care muncesti ca sa-ti pastrezi niste drepturi si cel care nu numai ca nu respecta obligatii de baza dar te agaseaza pe strada, te pune în situatii jenante, te fură?

Evident ca nu pot vorbi despre toti tiganii lumii. Dar cum vedeti voi integrarea tiganilor din Romania in comunitate. Si-n care comunitate? Ce sacrificii sunt dispusa eu sa fac sau tu, cititorule ca sa relationezi cu ei normal si sa te bazezi pe ei ca pe niste cetateni respectabili?

Presa din Romania face toata Alegria

Acesta este un pamflet si ne putem preface ca n-am dreptate

Cei care scriu bine sunt platiti prost si nu le convine sa se vandă pe nimic. Prefera sa scrie din cand în cand pe bloguri sau se reorienteaza pur si simplu. Publicațiile candva de renume – Evenimentul Zilei si Adevarul sunt ticsite cu niste tastatori hilari care-si arunca parerile trunchiate in spatiul virtual . Printre ele mai citesti o stire, o noutate dar mai bine de 50% din articole sunt insinuari, pareri, ozeneuri.In plus, majoritatea articolelor par scrise cu tastatura sparta. Ori asta, ori jurnalistii se obisnuiesc acum cu taci-screemurile

In Evenimentul Zilei, un domn jurnalist ne povesteste despre George si atacul terorist din ALEGRIA
alegria

Inteleg ca Alegria dă mai bine la motoarele de cautare , acum cu nebunia asta cu Circue du Soleil

Tot în EVZ, o domnita relateaza stirea despre un transfug sirian , cetatean algerian care-a talharit o femeie si a muscat-o pe a doua sau invers, stilul coerent, fluent, cursiv m-a indus putin in eroare, eu sunt obisnuita cu debandada propriilor idei.Bun.Pana la urma, politistii încep cautarile dupa semnalementele (adica semnalmente siriene, ca sa întelegeti) agresorului , îl fugaresc pe strada Bana Dochia si dup-aia pe Ion Mihalache -lucru care pe mine, cetateanul model GPS situat la 800 km de Bucuresti, ma intereseaza foarte tare.
semnalementele Babei Dochia

Mai departe:
Anchetatorii au solicitat și o ambulanță deoarece sirianul avea un comportament absolut dubios. ”Bărbatul nu vorbește românește, însă se purta foarte ciudat: acum țipa isteric, apoi se calma brusc”, au relatat polițiștii care cred că e posibil ca sirianul să fie drogat

Faptul ca nu vorbea romaneste mi se pare într-adevar dubios . Dar tipetele si calmarea imediata sunt de-a dreptul fantasmagorice, mai ales ca aterizase dintr-o tara în care are loc un genocid .

Adevarul ne anunta pompos pe prima pagina(care-o sa alunece curand într-a zecea) „Ce cauta armata Romana in Mali

Am învătat la scoli, cand altii se chinuiau sa ma faca mai desteapta că „titlul știrii trebuie să exprime ideea de bază, esența „
Ei bine, esenta în articolul acesta lung e faptul ca militarii romani nu cauta nimic în Mali pentru că ei nu-s acolo, dar poate cand intriga devine mai explozivă o sa se deplaseze cativa instructori ca sa-i învete pe amaratii din Mali sa nu moara din prima . In acest caz, titlul o sa se repete peste cateva saptamani si autorul articolului nu va trebui sa-si mai bata capul cu unul nou.

Declaratia lui Ion Petrescu (colonel în rezerva): Cu tot respectul pentru camarazii maghiari, Ungaria nu are niciun militar care a murit pentru americani în Irak, în Afganistan, noi avem 20. Ungaria nu are niciun soldat în cel mai greu teatru de operaţiuni militare, noi avem aproape 2.000 acolo, în Afganistan. Şi America nu uită cine luptă alături de ea, cine-şi dă sângele alături de ea. Place sau nu, asta este realitatea ignorată voit în România.
funny-America-oil-cartoon
(cred totusi ca imaginea din poza s-a schimbat de cand Obama e presedinte)
E draguta asta cu America nu uita cine-si da sangele pentru ea , e draguta pentru c-ai impresia ca dl colonel vorbeste despre donari si noi toti astia care n-avem Rhnegativ, am putea salva vieti

Pe de alta parte , nici cei pe care îi numim la grămada „teroristi” insurgenti si islamisti extremisti nu-s trăzniti de Alzheimer , asa ca nu uita nici ei cine le suflă-n ciorbă. Si-n plus eu nu cred ca exista roman care sa-si trimita cu inima curata copilul sa lupte pe fronturile pe care altii stau si fumeaza shisha asteptand accesul la resurse naturale. Sa fii erou e frumos- în filme, că te alegi cu o zgarietura pe frunte si c-o iubită precum Cameron Diaz

Sa fii erou e frumos si daca te cheama Harry, esti print, ai citit Harry Potter si te duci sa ucizi talibani în Afganistan însotit de garzi de corp

„A lua o viaţă pentru a salva o alta”, a spus Harry, „aceasta era miza jocului, cred”.
„Dacă există persoane care încearcă să ne rănească oamenii, îi vom prinde”, a adăugat prinţul Harry.
harry
potter

Acestea fiind spuse, toate femeile afgane cu nasurile taiate de talibani (gresit confundati de neinformati cu musulmanii extremisti teroristi) pot dormi acum linistite . Ssst, printul a părasit Camera Secretelor în care-l tinea Sun si a păsit în teatrul de operatiuni din Afganistan

Cand stirile internationale mă doboară cu dramatismul lor, trec la lucruri soft: drame medicale relatate în ziarele locale

Pe scurt este vorba despre o doamna care traieste în alta tară si care s-a dus sa-si puna coltisori noi la Baia Mare- cu 6000 de euro. Fie vorba intre noi, am dat-o si eu în bara odata, dar mai elegant- adica la Cluj. Rolling, nu te supara, n-am nimic cu Baia Mare 🙂

„După ce i-au fost acoperiţi 30 de dinţi, sub anestezie puternică, X s-a trezit a doua zi cu o senzaţie ciudată. „ relatează jurnalista.
Nu vi se face dor de realismul formulei AS cand cititi asa ceva?Mie da. Cum ar fi fost sa nu-i prinda nici anestezia la 30 de dinti?Mie odata nu mi-a prins la o maseluta si-am urlat ca nebuna pana am mai primit un shot în maxilar.

Si eu m-am trezit cu senzatii ciudate dupa anesteziile puternice suferite în ultimul an. Odata m-am trezit cu surubul de pe implant sub limbă , pe la 12 noaptea , m-am dus la maxilo faciala si l-am trezit la randul meu pe portar care l-a trezit pe medicul de garda. Care-a scos patentul, a însurubat chestia la loc, m-a felicitat ca nu l-am înghitit si mi-a sugerat sa nu-l trezesc si-a doua oara.

„Totul arăta bine, din punct de vedere estic” mai scrie jurnalista. Doctotiţa Popoviciu mi-a tăiat toată dantura şi apoi a acoperit fiecare dinte. După ce s-a treminat lucrarea”…..
E neplacut intr-adevar, nu poti sa zambesti toata viata numai cu estul cand unii te abordeaza din vest.
stil de scris in presa

Majoritatea articolelor sunt scrise cu litere lipsă , la repezeală, repetitiv si se contrazic. Eu sunt curioasa, oamenii astia chiar sunt platiti sa scrie sau pur si simplu o fac benevol ? In conditiile în care tu, un jurnalist angajat cu carte de munca nu scrii în EVZ sau în Adevarul mai mult de 2 articole pe zi de ce nu-ti permiti sa le redactezi coerent si într-un stil concis?

Aceleasi „stiri“ apar si în editiile printate ?
Eu le citesc gratis deci n-am voie sa ma plang, dar cine plateste tot aia citeste?

Ura si dorinta de mai bine

Fenir, Hati, Sk Poetic Edda reprezintă o colectie de poeme care provin din manuscrisul nordic – Codex Regius . Mitologie scandinava- cu rădacini în păganism. Colecția a rămas în folclor dupa propagarea crestinismului
De acolo aflu că Fenrir este un lup monstruos. Tatal lupisorilor Sköll si Hati

Hati este printre altele simbolul eclipsei. Nu în Romania. In Romania simbolurile eclipselor totale sunt desele alegeri anticipate.
Datorita unor profetii înspăimantatoare si capacitatii de a face rau dar si pentru ca puterea lui crestea foarte repede , Fenrir a fost legat în lanturi de ceilalti zei pentru vecie.
Numele puiului de lup Hati Hróðvitnisson înseamnă „cel ce-si urăste inamicii“. El urmareste luna pe cerul noptii în timp ce fratele sau Sköll alearga dupa Soare în miezul zilei. Intr-o zi lupii plini de furie vor înghiti cele doua corpuri ceresti iar Fenrir va fi din nou liber

Hati este Hate. Hass. Ură în romaneste . Furie nestavilita.Energie distructiva îndreptata împotriva cuiva
Sfantul Augustin si Toma D Aquino spuneau ca ai dreptul moral sa urăsti faptele si comportamentul oamenilor dar niciodata fiinta lor , esenta umana

In psihologie ura este o extensie a mâniei. Izvorata din teamă.
wolf cartoon
Freud o defineste ca pe o stare e egoului – dorinta de a distruge o sursă a nefericirii personale.

Multi psihologi o clasifică drept un sentiment care durează, adica„long lasting” si care se transformă într-o stare de spirit, o atitudine. Expresia „ura pune stapanire pe tine” nu este fara acoperire.

Sunt indispusa cand observ că o majoritate urăste altă majoritate la modul intens si sustinut. In Romania. Poate si în alte locuri dar pe mine nu ma intereseaza „alte locurile” respective. Ne urâm conducatorii fara să-i cunoastem. Le dorim toate relele din lume. Sunt absolut convinsă ca cei care scriu comentarii în josul ziarelor, nici nu pot numi 10 membri din parlamentul Romaniei. Daca maine , eu Hapi, pasnica si vesela postacă de pe acest blog as intra în politică, m-ar urî jumătate din cei care mă citesc

Majoritatea functionarilor si angajatilor în institutiile statului par că îsi urasc slujba, salariul, sefii si implicit oamenii pe care ar trebui sa-i ajute. Cum pe mine ma indispune acut ura, pe ei îi indispune cronic prezenta oamenilor la coada, cererile lor ,mutrele, formularele. Uitand ca-si petrec jumatate din viata la servici, unii oameni trăiesc urând

Ii urâm pe cei care au averi .Automat cel care are o fabrica, un imperiu financiar, o functie cu rasunet, o casa sau doua case – a furat. A furat si din 12 oameni care posteaza la o stire , 6 îi doresc sa crape, sa îi explodeze casa sau sa moara în chinuri. Sau să fie molestat în închisoare, asta deja e ceva trendy într-o țară de cretini ortodocsi. Pardon, creștini ortodocși. Ba mai mult de cand s/a dat legea aia cu confiscarea averilor nedovedite cu acte *ilicite adică, toți stiu de ea. Faptul ca virgula copiii autisti de exemplu nu beneficiaza de sprijin din partea statului, stiu foarte putini.

Daca maine s-ar îmbogatii subit toti cei care doresc raul altora, am fi o putere in Europa

Ii urâm si pe cei ce nu scriu corect, pe cei care TIN cu PDL sau USL, pe cei care adera la o alta religie sau la niciuna si în general pe oameni pe care nu îi cunoastem si nu ne-au facut niciodata nimic. Una este sa nu-ti placa un partizan si altceva sa îl urăsti

A murit Sergiu Nicolaescu. Doar în copilarie m-am uitat la filmele lui, nu si mai tarziu. Nu stiu multe despre el dar a fost un barbat frumos si un spirit creator. Cineva scrie pe EVZ la comentarii: un comunisto-securist mai putin.
Mda.

Stiu cat de mult ne dorim schimbari pozitive, dar habar nu am cât de mult le meritam.

Iubirea potrivit lui Aquino este miscarea sanatoasa prin care sufletul se întoarce spre sine, se accepta si se place fara sa se mandreasca

Daca te întorci spre tine nu ai timp sa îi urasti pe altii. Te poti înfuria, poti fi frustrat, speriat, necajit, dezamagit, toate astea la un loc, o sa-ti treaca si o sa mergi mai departe. Daca esti interesat de politica si nu-ti place nimic din ceea ce fac alti politicieni te poti înscrie într.un partid care te reprezinta. Daca esti invidios pe cutare intreprinzator, intereseaza-te cum a ajuns sus , ce a studiat, prin cate a trecut, nu-l numi hoț fără să-l cunoști. Daca cineva îti face o nedreptate, ridica-te si spune, cauta o solutie, nu trebuie sa îi dai în cap sau sa le povestesti altora 4 luni despre travaliul tau . Daca un functionar sau un cadru medical te trateaza nepoliticos sau si mai rau- cu obraznicie, spune-i acolo pe loc ce gândesti. Fă o plangere si apoi lasa în urma totul , trăieste-ți viața

Roman fiind ,cum sa te bucuri c-a murit Sergiu Nicolaescu?
Sergiu-Nicolaescu

Există un punct în care mă tem ca diferenta dintre UNII romani si UNII sirieni e faptul ca cei dintai nu au arme sa se ucida între ei .
Repet: stiu ca ne dorim schimbari pozitive. Dar habar nu am cat de mult le meritam
Parcă niciodată n-am fost mai segregați

Dacă acest articol a deranjat pe cineva, asta este. Imi tot repet că nu mai accesez deloc presa din Romania

Mitul neamțului amabil si a lucrului bine făcut

Neamtul cerceteaza lucrul tacticos, pe dos, pe față.
La surtuc de are pata el chemia o învață.
Ani întregi mereu citeste spre a sti cum se cuvine
Cu ce chip din cit si lana iese petele mai bine.
Dar cand stie toate celea, cu ce scop le stie toate?
Cand surtucul cu pricina e o zdreanta fara coate!

*asta n/am scris-o eu după cum bănuiți

Cand te duci în vacanțe si hoinaresti de colo-colo, nu prea ai timp sa cunosti oamenii. Ii judeci în functie de servicii.Te-au servit repede la masa? Firma X ti-a trimis coletul la timp? Ti-ai luat numar si ai fost admis în 15 minute , pe cand în Romania astepti in haos?Oaw! Oamenii-s de treaba si serviciile -s asadar foarte bune
Cand stai între ei si faci ce fac ei – rectifici. Serviciile sunt bune, da. Oamenii-s la fel, peste tot.

Episodul 1
Mai tineti minte cand v-am povestit ca mi-am luat conopei? Ei bine, a fost „hammer” oferta pentru colțar. Pretul final nu era unul mic prin definitie ,decat prin faptul ca era înjumătătirea sumei reale. Bun, l-am vazut, l-am placut, l-am plătit . Acum vine partea funny. Il vreau acasa, normal.
In Cluj, îl chemi pe nenea ăla care împinge caruțu pe strazi sau îti suni un amic ce-are camioneta. Te întelegi la pret si ai conopeiu în living cat ai zice „Romania”.
Mno stati dragilor, c-aici nu-i ashe.
Eu n-am camionetă si nici vecinu de langa noi n-are. Iar p-al treilea vecin care vine la rand îl cunosc numai dupa zgomotu care îl face trolleru cand vine si pleaca de/acasă. Nici prietenii nostri de familie n-au camionete si nici alte chestii la care s-ar putea atașa ceva cu care sa cari paturi pe meleagurile nemțesti ale orasului. Si la o adica nici nu s-ar putea. Daca nu ti-ai acoperit mobila cu o prelată si îi iese vreo mustata din masina, ți-ai ciobit norocu. Te amendează de-ti urasti dup-aia canapeiu cel putin trei luni.

Asadar eu cumparasem chestia dar acasa mi-a fost livrata dupa mai bine de o luna.Si aia pentru c-am stat cu telefonu lipit de ureche vreo 3 zile . A, daaa, daca mai esti dispus sa dai o suta cincizeci, doua sute si ceva de euro ti-l livreaza repede. Dar eu am platit 60 si am stat la rand.
Normal ca livrarea nu e trecuta în pret.

Cand mi l-au adus acasa- se stia deja la ce etaj, în ce colt trebuie pus si ce masuratori am facut. Cu toate astea mi-au crăcănat iremediabil priza de langa geam.Am rămas ca-n desene animate uitandu-ma la firul rosu si albastru, la conopeiul care-mi umplea camera si la portmoneul rămas gol

Episodul 2
Telefon Nokia Asha 300.Cu tastatură ca nu-mi trebuie de-alea care se închid cand suflă vântul. Oferta buna la Media Markt si la Saturn.Organizez expeditia- prima oprire Media Markt
Lumeee ca-n Piata Mihai Viteazu înainte de Paste.
Vanzători stresati, obositi, putini, lumea buluc la Handy-uri, restul departamentelor cam golase.
Dupa vreo 10 minute ma agăt de bunavointa unei angajate si îi spun ca vreau telefonu ăla. Se uita in baza de date si-mi zice ca nu mai e.
„Dar pe site, azi dimineata….”
„Nu l-au actualizat, dar nu îl mai avem. Am mai facut comanda si o sa primim!
„Cand”
„Ah, na jaaaaaaa. Nu stim. Miercuri, Joi, vineri”

Ma duc la Saturn. Tot un fel de paradisu electronic a lu peste prajit.
Recit poezia la o domniță – care era nervoasa înainte sa-i apar eu în cadru.
Asteptati că vă preia colegu. Da, mai avem unu pe stoc.

Imbulzeala mare la telefoane mobile, spatiu relativ mic, clienti indignati, comercianti putini, ce mai….pentru o secunda mi-a fost dor de Orange-ul din Cluj, cel de langa Prefectura
Colegu o preia pe una de vreo 50 de ani care-a intrat dupa mine, pufaind indignat ca nu ne poate face față la toate.
Mai astept 15 minute, uitandu-ma pe pereti. Apare un „colegu” nou care pare-a fluiera a paguba si îndrăznesc sa îl abordez. Omu, aterizat demult de prin tări mai orientale îmi retează repede macaroana cu „eu nu sunt vânzător, asteptati sa se elibereze Hans…..”
„Hans s-a eliberat odata si apoi a luat-o pe individa care-a intrat dupa mine si…..”
Deja vorbeam singură că tentativa de sef de raion dispăruse

Dupa alte 15 minute m-a apucat un tupeu romanesc si-o glicemie de 60 , m-am dus din nou la tanti care mă îndrumase si i-am spus ca eu vreau sa cumpăr telefonul acela. Că nu îmi trebuie instructiuni , povesti, preluare, pregatire psihologica si trimitere la alt „colegu”. Scanati-mi dracu telefonul si dati-mi bonu să ma duc sa îmi facă garantie.

Cred c-am intimidat-o p-aia c-a venit si m-a servit imediat. Ma rog, intentia conteaza. Ce credeti? Telefonul nu era în stoc. Shame on you, Saturn.
„O sa mai aducem „
„Cand”
„Na jaaaaaaaaa….?” (apoi……..nici noi nu stim)


Finala…pe aparate

In urma cu cateva zile am găsit un dulap foarte fain. Nu râdeti. Redus de la 300 la 150.L-am gasit in pliant- c-aici tot la 3 zile ti se umple cutia postala cu tot ce misca în oras, stii si unde-i cei mai ieftin săpun în caz ca folosesti 😀
Am sunat. N-a raspuns nimeni, Dupa o jumatate de zi am sunat din nou, a raspuns una si pe cand sa ma paseze la „departamentul de vanzari” s-a întrerupt tot. Si legatura si cheful meu sa-mi pun hainele într-un dulap nou.
Le-am trimis un mail si i-am întrebat daca îl pot comanda si plăti online.
Da, desigur numai ca trebuie sa ma duc la fata locului sa semnez ca îl preiau cand o sa fie disponibil ( e in cutii, ca-l montezi acasa singur)
Disponibil? Dar nu îl aveti pe stoc, că eu asa vad in brosura ca e „available”
A, nu….a fost. Dar acum trebuie sa comandăm.
Si cand ajunge?
Nu stim exact dar vă sunam
(băga-v-ați în c_r broșurile, dacă tot se epuizează dup-o zi )

Sa nu vă mai plangeti la mine pe blog de serviciile din Romania că-mi fac sepuku pe conopei.
Ca numai ăla am reusit sa-l aduc cu chiu cu vai acasa,pentru restul „ofertelor” cred ca trebuie sa aduc ofrande zeilor.

LE: Nu o sa ma mai plang nici eu pana ajung din nou în țară 😀

Desteptii lumii

Era o vreme în care mă mai întrebam ce înseamnă sa fii smart ass într-o lume în care reusesc toti proștii. Infumurata de mine, nu m-am gandit nicio clipa că până si prostia este relativă- ca toate teoriile de piatră rasturnate de proba timpului.

Si-am ajuns într-un punct în care am o usoara alergie față de cei care pozeaza obositor în cioplitori si formatori ai întelepciunii neamului. I-as trage de urechi si le-as spune sa se uite la parintii lor, la frati, la nepoti, la bunici, la rude si sa nu mai fie atat de snobi si de ciufuți cu alții.

La un moment dat lucra în firmă un mecanic care ma înnebunea pur si simplu cu niste cereri stupide si anunturi care-mi faceau capul sa explodeze. Mă suna sa-mi spuna ca o sa se strice nu s ce filtru , că scapă aer un utilaj, că n-are minute si ca nu m-a putut sunat de nu stiu unde. Mă suna sa-mi spuna ca nu stie ce bus merge pana în punctul X unde e masina, ca îi trebuie o adeverinta urgent. Ma suna sa-mi ceara bani în avans, sa ma întrebe ce o sa lucram peste un an. Pe mine ma întreba asta- în conditiile în care eu habar n-aveam daca îmi vine ciclu regulat în luna respectiva. Pe scurt omul meu era o belea. DAR muncea cate ore ziceam si nu mi-a lipsit niciodata .Asta era calitatea care-l făcea pe el destept.

Sunt medici care nu pun toti i-ii pe unde trebuie si habar n-au de sintaxă. Si de ce-ar avea? Pai daca eu vin sa-mi scoti apendicu, Just Do It . Cat de stupidă aș putea sa fiu încat sa-ti vânez greselile gramaticale din biletul de iesire?

Desteptăciunea este un basm. Ea nu există decat în teorie, de-aia nu-mi plac mie desteptii pământului. Fii om, comportă-te normal, ce-i de remarcat o să remarc si daca nu-mi reciți constant.

Nu așteptați de la oameni mai mult decat vă pot oferi.Nu-i subestimati. Nu râdeti de ei ca nu stiu aia si aia – iar voi le stiti. Nu asteptati sa citeasca aceleasi carti si să vă laude cand rostiti nume de autori care pentru voi sunt celebri. Spun asta din perspectiva unei fiinte care a cunoscut si persoane si personalitati.

Cand esti în concediu si femeia îti lasă camera din hotel curata si mirosind a lavanda, cand ti-e stricata masina si mesterul îti inlocuieste piesele repede, ieftin si la timp, cand îti arzi parul cu peroxid si stilista ti-l repara frumos, cand chelnerul îti recomanda un desert delicios- cine-i desteptul. Tu sau cei care ti-au facut ziua frumoasa?

Cui dracu-i pasă ce cărti ai pe noptiera si cu cine-ai filosofat azi noapte la telefon? Desteptaciunea e relativă
Caracterul nu e relativ.

Nu stiu ce m-a apucat să scriu asta.Mi-oi fi amintit de cineva.

Vreau sa zâmbesc mai des


Au existat momente cand zambetul meu a fost interpretat gresit dar nu am renuntat niciodata la el.
Eram undeva pe un santier de langa Cluj si vorbeam cu inginerul despre lucrari.
Mi-am arătat vreo 6 dinti în cateva ipostaze si gata, seara m-a sunat sa bem împreună licoarea dragostei.
„Omule, are u fking crazy? Ti-am clipit eu sclipicios din gene?Ti-am trimis smsuri languroase?Ti-am lăudat altceva decat dimensiunea noului excavator Komatsu? Lasa-mă-n zambetu meu……..”

Va spuneam ca în scurta mea incursiune prin spital, îmi lipseau zambetele.
Venea asistenta sa-mi faca tratamentul si încercam sa spun ceva funny.Am si complimentat-o pe una dar n-avea nici un surâs la ofertă, asa ca si-a băgat antibioticu-n branula mea si dus-a fost.
I-am zambit infirmierei cand i-am trăncănit de ce nu pot sa mananc, s-a uitat ciocuș la mine , si.a luat nutrientii pe cărut si dus-a fost.

Ce-aveti oameni buni? Mie mi se pare îngrozitor sa faci o meserie oricare ar fi ea ,4, 8 sau 12 ore pe zi si sa nu zâmbesti.
Iar daca -i zambesti numai colegului, portarului , sefului si celorlati nu, atunci e un zambet ipocrit!

Rezidentul care-a venit să-i semnez foile alea în care scria ca s-ar putea sa-mi tremure un ochi dup-aia, sa nu-mi simt buzele, să mă curenteze nevralgia sau chiar sa trec în lumea ălor drepti era o statuie de ceară. Avea niste emotii de parca fusese recrutat eunuc la curtea resuscitatului Imhotep.

Lumea părea ca se pregateste de o clismă în grup. „Oh, yeah, avem mult de lucru, sistemul e nedrept cu noi si n-avem timp si chef sa zambim“

M-a vizitat o prietenă. Ea zambeste mereu. Asa ca aproape ca m-a facut sa-mi întind si eu cele zece fire din maxilar si i-am spus la un moment dat sa taca si sa schimbam subiectul. Dar m-a înviorat pur si simplu. Si vreau sa spun ca n-a avut o viata tocmai usoara si lipsita de griji. In plus, înaintea mea, ea trecuse printr-o operatie mult mai laborioasa, în aceeasi clinica.

Imi pare rau dar nu cred ca zambetul de fiecare zi e conditionat de salar , de relatia cu partenerul si de conditiile de munca, de oboseala, de hemoroidul acutizat sau de faptul ca a întarziat tramvaiu si eventual sotu. Nu cred ca zambetul trebuie sa porneasca de afara ci dinauntru.

Daca nu zambesti zilnic o sa devii încet o poamă acra – om sau oamă- si nimeni n-o sa aiba curajul sa-ti spuna ca pari sau chiar esti insuportabil, iritant, apatic. Singuri nu ne putem corecta, oricat ne-am uita în oglinzi.

E valabil si-n relatie , la orice loc de munca, în orice împrejurari. Un zambet adevarat vindeca, întareste, îti da încredere si sudeaza legaturile între oameni, îti arata ca esti acceptat si eventual înteles. Daca nu poti sa ajuti un om, macar zambeste cand îi explici de ce nu poti- nu te răsti la el. Asa o sa ramana cu sentimentul ca ai avut bunavointa dar nu si putere sa îl sustii.


Nu sugerez sa mergeti ranjid pe drum ca si cum v-ar fi violat Jason Statham dar nu uitati doamnelor sa zambiti!
Si domnilor…..nu stiu ce exemplu sa va dau si-n plus plec de la premisa ca sunteti mai greu de violat.

Lumea se teme. Pe Facebook

Poate ca ma înșel.Da oricum ar fi , m-am săturat sa scriu la toate articolele ca-i părerea mea.Se subîntelege

Nu-s mare navigatoare pe Facebook, dar de cate ori ma opresc din activitate, îmi place sa arunc o geana , sa dau eventual un like si sa comentez cu entuziasm . N-am multi prieteni. Incă 😀 Impresia pe care mi-am facut-o / e că lumea se teme sa intre în vorbă ca sa nu zica ceva penibil. Peinlich.

Dau like,asa discret, mai un zambet, o pișcăciune, da se tem domle sa intre în vorba cu necunoscuti chiar daca observă că pari normal si cu toate șuruburile la locul lor. Chiar daca văd ca altii te drăgălesc si tu le raspunzi frumos. Se tem sa nu cumva sa fii tu mare doctor în stiinte si ei sa spuna vreo gogomanie pe wallul tau. Mai bine posteaza 25 de poze . Nu zic, ca unele-s dragute dar majoritatea-s preluate, revazute, republicate, si nici macar în 3D.

Lumea nu pune întrebari că se teme sa nu rămână fara raspuns si sa zica restul „uite, ăluia, nu i-a răspuns nimeni“

Lumea nu se baga în discutiile altora decat rar. Tot de-aia. Că se teme. C-are o opinie diferita si nu cumva Doamne, sa îl facă Ionut din Barlad cu ou si cu otet pe el, pe Tudor din Câmpina. Că dacă vede nevasta lu Tudor , s-a zis cu stima de sine……..

Daca intra în vorba 2-3 fete la mine pe wall (si da, se întamplă, ca eu „am“ fete curajoase) celelalte stau deoparte să nu deranjeze 😀

Eu intervin în discutii. De obicei la cei care au mai relaționat cu mine. Râd, întreb, fac o glumă, zic ca nu-mi place daca-i cazul . Chiar si pe la iubitorii de artă. Deja stiti ca eu nu îi numesc iubitori de arta p-astia care pun poze cu Basescu carmuind corabia care se ciocneste de o piatra pe care sade o sirena ce întamplator- seamăna cu Udrea.

Artă de-aia simandicoasa de Louvre 😀

Cum ziceam, eu intru în discutii pe alte walluri pentru c-am prieteni frumosi. Destepti si amuzanti. Isi mai dau unii ochii peste cap (care evident, n-au avut de-a face cu mine în veci) îsi mai scuipă cate una în sânii lăsati sau siliconati, dar până la urmă le trece.

Nu anticipez si nu astept raspunsuri standard. Imi place sa dezbat aproape orice.
Dar e multă liniste în general. Poate numai la mine……Că văd că pe la ăstia cu politichiile , sunt dezbateri crancene cu argumente solide: „ esti bou“ „tu esti curva“ „marinaru-i vostru-i chior“ „du-te-n copy-paste-ul mătii“, „băsist împutit, sper s-ă crapi“. Deci lumea COMUNICA , este empatică 😀

Zilele trecute am avut o surpriză plăcută. Simona Catrina si Diacritica au spus câte ceva pe wallul meu. Maaama, ce m-am înfoiat. Pentru ca eu le iubesc pe ele, dar nu asteptam reciprocitate. E ca atunci cand îti iubesti hamsterul dar n-o sa stii niciodata dacă el te cunoaste macar 😀

Si daca tot e să ma duc cu sinceritatea pana la capăt sa stiti ca scriu postul ăsta în mare viteză. Beau ceai de menta în cantitati nasty …..cam de 10 zile. Nice, tu ACUM îmi spui ca ceaiul de menta constipă?

Mai e valabila campania aia la Activia?

Pentru cei cu FB. Va place sau nu va place sa „intre” altii în vorba cu voi , sa participe la discutiile voastre? Sau ati prefera sa o faca numai cunoscutii? (sariti va rog peste fraza aia în care mă informați că-i cunoasteti pe toti din lista)

Azi invatamantul nu e obligatoriu.

Am citit o covata de articole despre bac desi recunosc ca nu ma pasioneaza subiectul. Din motive pe care am sa le explic imediat.

Zilele trecute am dat (nu foarte) intamplator peste un blog – bine scris de altfel, fara greseli vizibile , fara trivialitati deranjante – si implicit peste un articol. Un articol al unui fost elev catre o (fosta) profesoara….inca actuala pentru altii daca intelegeti la ce ma refer. Asa.
Tanarul era foarte suparat ca respectiva il neindreptatise la note, pe deasupra capcauna nici n-a vazut ca el n-are interes pentru materia dansei. Asa ca a dat cu sutul in ea virtual , i-a scris numele real si a lansat supozitii despre inteligenta, pregatirea si menirea ei. Supararea dansului mergea pana la generalizarea inutilitatii unei bresle intregi care a ales nu-i asa – ingrata profesie de…profesor.

Mda. Pana aici, toate bune , am aflat parerea dansului. Pe ea n-o stim si probabil ca nici n-o sa aflam cum e in realitate, important e ca tortionarul si-a atins scopul

Cineva-mi spunea ca atunci cand o sa incep sa ma exprim cu „pe vremea mea” inseamna ca incep sa imbatranesc. Sper ca nu degeaba

Pe vremea mea , noi elevii nu stiam daca sistemul e bun sau rau dar era clar ca trebuie sa il respectam.
Pe vremea mea invatam la toate, cat de „egal” puteam si totusi nu aveam atatea depresii ,apendicite, dezamagiri si ameteli legate de materie. Nu conta ca erai la profil uman – invatai si chimie si mate si info dupa cum iti era dascalul de intransigent.
Nu interesa pe nimeni ca tu vrei informatica, mancai literatura pe paine si faceai compuneri macar de doua ori pe saptamana. Daca ti se parea nedrept n-aveai decat sa spui in ajunul Craciunului la spovedit.

Parintii mei nu mergeau la scoala sa-mi „urecheze” profesorii ci ca sa inteleaga ce nevoi am si unde au aparut probleme in pregatirea mea Eu n-am auzit acasa ca profu de mate n-are voie sa-mi dea doi ca nu mi-am facut tema sau ca profu de istorie nu ma poate scoate afara ca vai doamne e abuz.

Eu si colegii mei n-am citit legi in liceu sa vad care-mi sunt drepturile de a nu -mi respecta profesorii.

Noua nu ni s-a spus:
-nu va stresati la mate ca dati bacul din romana
-nu invatati geografie ca nu castigati nimic cu materia asta.
-lasa latina daca nu intelegi ca nu-i asa importanta draga, e limba moarta
-unde o sa vorbesti tu franceza? Trage pe engleza
-religie? Lasa, ca duci scutire

Daca am venit cu 5 la geografie , ai mei nu au fost incantati. Pentru cinciul de la geografie si pentru saptele de la romana a trebuit sa frunzaresc culegeri saptamani in sir. Si nu culegeri de-astea cu exercitii rezolvate

Noi nu ne-am facut compunerile cautand cuvinte cheie pe net . Nici n-aveam dex online ci vocabulare si dictionar cu mii de pagini.Ca sa gasesti o explicatie , un autor, o fraza similara cu cea din tema trebuia sa consulti cateva carti! Iar pentru sinonime si antonime mergeam si imprumutam

Toti profesorii erau la fel de importanti si ii respectam indiferent ca ne placea sau nu felul in care predau. Daca aveam probleme cu vreunul , ii spuneam dirigintelui de clasa si cautam solutii.
Oricat m-a chinuit profa de mate pentru ca eu nu intelegeam materia si eram axata pe tot ce tinea de filologie – oricat de grasuta era cifra 4 in catalog la algebra, nu m-a purecat nimeni ca-s neindreptatita. M-am dus la ore si m-am pus cu burta pe carte, nu am avut de ales.

Pe vremea mea nimeni nu si-ar fi imaginat ca o mladita, fie ea buna sau rea, iesita de pe bancile scolii sa-si improaste cu noroi si cu rautati vreunul dintre profesori. Si sa-si imbrace frazele malitioase in figuri de stil invatate acolo. La scoala

Eu si colegii mei am luat bacul cu note mari. Pentru c-am invatat. N-am stiut sa ne plangem de profesori, de sistem, de legi, de manuale si de nepasarea altora. N-ar fi stat nimeni sa ne asculte smiorcaielile. Si tare bine a fost asa si nu pot decat sa le multumesc tuturor celor care au facut din mine omul care sunt azi.

Si-n rest….mi-e lehamite de ifosele de azi. Bine ca stim cu totii cine-i Bianca Dragusan dar la sfarsitul celor 12 clase nu despartim corect cu liniuta.

E greu să fii bun sau e mai greu să fii rău?

Personal , nu cred ca oamenii sunt rai sau buni cu exceptia psihopatilor, a criminalilor în serie si la polul opus-a celor pe care ajungem sa-i numim „sfinti“.Totusi, de-a lungul vietii îi împachetăm pe cunoscuti în anumite criterii care se înclină catre una din cele doua extreme

Exist deci sunt bun

Sa zicem ca va place sa cititi un anumit blog si la un moment naratorul care parea ca va cantă în struna gandurilor spune ca detesta pisoii, ca-s flocosi, mieunatori si era sa faca chist hidactic dupa ce un motanel si-a lasat adn-ul pe bluza lui. Iar voi aveti doi pisoi acasa si sunteti lesinati dupa ei. E foarte posibil ca în acel moment sa va treaca un fior pe sub creieras si sa va doriti sa-l trimiteti la naiba pe ala de-a tastat și să concluzionați că e un bou . De acolo si pana la urmatoarele articole în care sesizati diferente majore între voi si el – e un mic pas. Un punct impregnat cu sinapse egoiste vă spune „asta-i un prost, nu ma pun la nivelul lui, mai bine plec“. El e rău, eu sunt bună că iubesc animalele

Nastase si glontul

Eu niciodata n-am fost simpatizanta PSD. Si ca atare nu mi-a placut nici un politician de-acolo pentru ca facand acorduri prin atractie era usor sa cred ca toti sunt la fel. De Nastase nu mi-a placut absolut deloc.
Dar zilele trecute cand presa m-a intoxicat cu sinuciderea lui am mai fluturant si eu paginile ziarelor virtuale mirandu-ma nevoie mare. Nu stiu ce-ati vazut voi in toata povestea asta dar eu am citit despre un om care-a ajuns la capatul carierei într-un mod jenant, un om învins care-a facut o încercare disperata, un om care sufera. Poate ca e un om care-a furat, dar HEEEEI, pe ce lume traim? Cine nu fură, cine n-a ravnit la avutul altcuiva chiar si indirect ?. Daca furăm un ou merităm clemența iar daca furam un bou a carei carne ajungea sa hraneasca o multime meritam sa fim împuscati? Si sa stiti ca eu nu declar ca mi-e mila ca ispaseste o pedeapsa meritata. Mi-.e mila de tot ce i-a facut presa si de faptul ca niste sfinti stateau azi la usa spitalului si strigau cand l-au scos de-acolo ca merita sa crepe ficatii în el si ca spera sa putrezeasca in inchisoare. Ma gandesc ca numai niste sfinti puteau fi cei care-au strigat asta, nu?
Mediul online e plin de iluminati de-astia care scriu ca Nastase merita sa-si zboare creierii, ca n-a tinut bine pistolul in mana, ca le-ar place sa il vada siluit in inchisoare , ca l-ar impusca cu mana lor si ca MERITA toata balega ce i se întamplat. Cand l-am întrebat pe unu cum poate sa doreasca moartea unui OM mi-a facut o analogie cu Hitler de zici ca Nastase a ars-o pe buna-sa în cuptoru cocător în timp ce el , postacul, salva balene eșuate prin Jamaica. Mda

Sunt rea cateodata. Dau replici acide desi stiu ca ranesc pe cineva, ma grabesc sa-mi satisfac dorinte ignorand ce vor altii, îmi urmaresc scopul. Si mi-e destul de usor sa fac asta
Sunt buna cateodata : fac gesturi frumoase la care cei dragi nu se asteapta, ajut fara recomense, împrumut, zambesc fara sa ma prefac, iubesc sincer,am grija de sentimentele altora. Uneori mi-e greu

Dar e infinit mai greu sa fiu moderată . Sa judec oamenii în afara pasiunilor si preferintelor mele. Sa le raspund frumos cand ei mi se adreseaza nepoliticos. Sa ignor cererile stupide. Sa nu aud întrebarile deranjante. Sa nu judec oamenii dupa religie, apartenenta politica sau nivel educational.
Un lucru nu as putea sa îl pricep nici daca as fi in pielea celui mai elevat yoghin: cum sa doresti moartea cuiva, fie el chiar si dusmanul tau.
Sigur ca daca as trai în Gaza as gandi probabil altfel si mi-as motiva recitalul cu alte cuvinte. Dar traiesc (si) in Romania si la EA vreau sa ma raportez.

Deci- it s good to be bad?

Previous Older Entries

%d blogeri au apreciat: