Eu , panica, vaca si baletul

Am avut (si eu) cateva atacuri de panica în existența-mi Primul a fost cand am facut sex prima dată .Mi-as fi dorit cu intensitate sa fie adevarată povestea cu barza si sa nu optăm pentru acrobații crăcănate toata viața, în caz ca ostilitatile s-ar fi desfasurat la fel de neapetisant pe cat începuseră.
Urmatoarea panicare de care-mi amintesc am avut-o la o autopsie. Era un eveniment stiintific la care nu era musai sa particip dar în virtutea eventualei meserii de atunci , am dat pe gât 50 de vodcă si m-am avântat zâmbareață în sală pipăindu-mă superfluu sa fiu sigură că-s vie si că n-am încurcat Stalinskaia cu formolul.

Mă panicam din motive absolut stupide. Am constatat ca atunci cand se intampla ceva important,si lumea din jur se pierdea, eram absolut trează si concentrată, de parcă ședeam pe-un supozitor cu adrenalină.

Anul trecut, în avion .La geam era o doamnă,langa ea- partenerul meu. Eu-pe margine. Brusc doamnei i se bulbucă ochii ca la lemuri, începe sa respire cu dificultate si își duce mana la piept, înclinându-se în față. Al meu, era sa sară peste scaune de spaimă si repeta într-una „hai aici si fă ceva“. Am luat-o de mană si-am întrebat-o daca are astm, mi-a făcut semn că da si încerca să-si deschidă geanta. Al meu încerca să-si deschida centura, parașuta, habar n-am . Am luat geanta doamnei ,i-am dat spray-ul i-am adus apă si apoi am îndemnat-o sa facă pipi ca nu se miscase de pe scaun 4 ore jumate, empatizam cu vezica dânsei .

Mi-am tratat odată un vecin- nitroglicerina , șezut în fund, luat tensiune, puls- linistit verbal, până a sosit salvarea. Bănuiam ca facuse infarct. A decedat imediat ce-a ajuns la spital, dar măcar n-a fost singur nicio clipă.

Cu alte cuvinte sunt omul pe care-ai vrea sa îl ai în preajmă daca se întamplă ceva neplăcut. Stiu să resuscitez, să spun rugaciuni si să recit din Scrisoare/a treia

Dar cand vine vorba de propria persoană ,lucrurile stau diferit.Nu pot sa respir în marile magazine pline ochi cu clienți. Nu-mi place ca un străin să se holbeze la mine , ma simt extraordinar de inconfortabil (nu vi s-a întâmplat în metrou, tren, bus etc?). Desi înot bine si fac scuba -diving am o neliniste inexplicabila în apele adanci ale mării . Când vad cate-un peștiuc micuț si colorat reactionez de parc-ar fi Rechinus Crocodilicus.

Uneori ma panichez la gandul ca s-ar putea întâmpla ceva cu vreunul din oamenii dragi mie.
Intepenesc cand văd paianjeni
Iar cand mi-a intrat un liliac în dormitor era sa sar pe window de la etajul 1 .

Ce frici sau temeri (eventual nejustificate)aveti?

%d blogeri au apreciat: