De ce l-am iubit tocmai pe Sorin?

 De la început vreau sa precizez ca toate rudele, neamurile, prietenele,cunostintele mele s-au casatorit cu himenul intact, au avut o singura iubire , stiu deja cât se lasă un Pampers pe fundul bebelusilor  iar minciunile, tradarea, păruielile, iubirile focoase si despartirile piperate cu amenintari le-au cunoscut numai din emisiunile Televista sau uitandu-se peste gard la zbuciumata mea existenta.

 M-am îndrăgostit de Sorin pentru că era unicul din jurul meu care bea ca un porc, fuma Camel (taica-su avea bar) avea ochii albastrii, par blond si se îmbrăca mereu cu treningul de fâș pe care il aduse taica-su din Ungaria. Avea Ford, pe vremea aia cand eu nici nu faceam diferenta între Always si bumbac 100 la suta. Era slab, înalt, nesimtit si mincinos dar mă privea de parca eram ultima femeie de pe lumea asta. Serile lui erau stropite cu vin si savarine cu varste cuprinse între 15 si 45 de ani . Ale mele erau presărate cu exercitii la matematica si geometrie – pe care nu le pricepeam nici cum. Eram înconjurata de prietene care îmi povesteau despre iubiri pe care eu nu le trăisem . Eram mai înalta decat toti colegii mei , slaba,cu dintii usor strambi si cu-n păr care se electriza usor. Eram curtata de vreo doi baieti de varsta mea – familii bune, frumosi, normali. Prea normali ca sa-mi pese. Mergeam în fiecare dimineata la Utrenie (ca sa ma rog sa nu m-asculte la mate) , ma înțoleam ca o pajură aflată sub protectia UNESCO. In vremea aceea în care-mi doream într-o zi sa mă îngras si în alta să slabesc , într-o sambata seara în care căscam la discoteca din parc, s/a apropiat Sorin . Langa mine nu era nici un scaun liber dar el a tras unul iar eu i-am facut loc, hipnotizata.Si-am auzit cele mai frumoase cuvinte , pentru care astăzi, as aplica cel putin un pumn la duoden:

Ce faci papusă? Vrei sa bei ceva“?

Eu ma parfumasem cu Oriflame -o extravaganță pe atunci , descoperisem fondul de ten si purtam o rochita de matase. Sorin mirosea a gin, avea ochii rosii, părul ciufulit si vocea usor răgusita de la țigări. „N-as putea sa ma pup cu afemeiatu asta pentru nimic în lume“ mi-am zis eu și în secunda doi, pe cand el îsi încolăcise degetele în cerceii mei lungi, eram inamorată praștie.

Eu îl iubeam pe Sorin pentru ca apropiatii lui îl (aproape)detestau, începând cu proprii părinti.Prietena mea cea mai bună a stors vreo 25 de lacrimi dupa ce găsise niste răchie prin cămară , prinsese curaj si mi-a spus ca trebuie sa aleg : ori el , ori ea.Cum pe-atunci nicio fantezie lesbiana nu-mi brăzdase șira spinării , i-am întors spatele, rănită de egoismul ei de 40 de grade. Mama îmi spunea că vorbeste lumea în sat ca umblu cu „baiatu lu Xulescu „ acesta din urma având o reputatie de triplu-afemeiat-la-sol-pe barna si -campion -judetean -la -relatii-sincron.

 Probabil ca Sorin ma iubea pentru ca visa o deflorare artistică si nu pentru ca aveam dintii strambi , părul electrizat , nasul unei împaratese romane si adidasi Puma.

 Cand esti adolescent gândesti rational doar atunci cand nu esti indragostit, cand nu esti cu prietenii, cand n-ai teze, examene, cand n-ai proiecte de predat , corigente de recuperat, scuze de cerut…….adica foarte rar.Dar vreau sa va spun un lucru…….pe cat de hăbăuc si inconsecvent părea, Sorin n-a fost niciodata violent. Nici cu mine si nici cu alte fete. L-am iubit pe Sorin pentru ca era ALTFEL si nu pentru ca noi ne potriveam.Am făcut compromisuri pentru ca m-am simtit împacată cu ele. Si l-am parasit apoi , pentru că……….Dar asta o sa va povestesc altadata, în caz ca va intereseaza ……..

Fetelor, femeilor, va rog, faceti diferenta între extravagant si abuziv. Intre consumator de ocazie si alcoolic. Intre „nebun de gelozie“ si „gelos patologic“ . Eu nu cred în sintagma „ cand l-am cunoscut , nu era asa“. Cand stai alaturi de  un om o perioada capeti abilitati de vrajitor: îti poti ghici viitorul alaturi de el. Faceti compromisuri pe care sa le acceptati si peste 20 de ani. Dar nu acordati discount la integritatea voastra fizică si spirituală crezand că „se va schimba“. Doar stiti: nimic nu se schimba, totul se transforma

 Aș lansa o provocare câtorva….Imi povestiti despre o relatie din vremea Ciresarilor? Risc si îi întreb pe  DiannaEmma, George, CassiopeaDanaCristiana, Torden  ,Blonda IronicaSf Bacterie – ce isi mai aduc aminte despre Sorin sau Sorina adolescentei lor?

Normal ca mi-ar place sa raspunda si altii………aici sau pe propriul blog…….fiecare cum doreste

*PS. Numele lui începe cu S, indeed.  In articolele mele niciun personaj nu se poate recunoaste. Uneori nici macar Hapi nu se recunoaste pe sine……..

Partea a doua a povestii se afla aici

65 comentarii (+add yours?)

  1. George Secareanu
    oct. 24, 2011 @ 14:08:29

    Mama da ce stil de povestitor ai! :)))
    Ma opresc din ras si incropesc si variantea mea cu Sorina! :))))

    Răspunde

    • Hapi. River_woman
      oct. 24, 2011 @ 18:27:47

      Abia astept sa citesc povestea ta :)))

      Răspunde

      • George Secareanu
        oct. 28, 2011 @ 14:31:11

        A fost odata o Sorina! Blanda, inocenta si frumoasa cum numai o copila poate fi. Iubirea noastra eterna a durat vreo 2 ani, timp in care un an am facut armata…
        Aceasta copila avea parinti care instituisera un mic regim militar in programul ei, stiau ei de ce…eu nu…!
        Relatia mea cu parintii ei nu a fost prea buna, in mare parte datorata faptului ca lor nu le placea ce purtam zilnic intre picioare; pe vremea aia faceam montanbike si ca un facut, ma intalneam cu ei tocmai atunci cand agoniseam cat mai mult noroi si ploaie in imbracaminte. Intr-o zi le-am spus cata foame am cultivat ca sa strang bani pentru acel obiect dintre picioare, asta nu a facut decat sa inrautateasca relatia, imediat au transformat acea suma in obiecte casnice si alte lucruri lumesti, mancabile, ajungand la concluzia ca sunt un golan, ca nu sunt un om respectabil si serios… O bateau la cap sa-mi dea papucii…
        Ne-am despartit, fiecare mergand pe drumul lui, eu pe doua roti, ea in pantofiori, frumoasa ca un fluturas, din floare in floare, preferand Floarea de Pasula, cum aveam sa aflu mai tarziu. Gingasa creatura a Domnului s-a casatorit din prea multa dragoste cu un italian bogat, cu cativa ani mai in varsta decat tatal ei. M-a tot sunat, m-a cautat, de fiecare data s-a intamplat ca agenda mea sa fie foarte incarcata (cand aflam ca e in tara imi cumparam agenda). Pe urma mi-a reprosat ca dupa asa iubire dintre noi, eu nu am mai sunat-o macar o data…si-ar fi inselat si sotul cu mine…!
        Ptiu ptiu, o cruce cu varful limbii, am scuipat inapoi peste umar si am mers mai departe!

  2. INTJ
    oct. 24, 2011 @ 16:27:21

    pai … in cazul meu „Sorina” 😛 a fost ceea ce celelalte fete nu erau: silitoare, cu note mari, cuminte, etc. … „plain” as spune azi si, cu mintea de acum, banuiesc ca exact cu asta m-a si „vrajit” (ca de restu’ ma feream eu singur dupa ce am vazut de ce-s in stare). restul fatetelor … l-am aflat cand era deja prea tarziu … ele fiind „lasate acasa” si deci „invizibile” la internatul in care eram. anyway … desi mi-am incasat-o rau, nu pot decat sa-i fiu recunoascator: fara ea nu eram ceea ce sunt acum.

    Răspunde

  3. Aliceee Traveler
    oct. 24, 2011 @ 16:28:25

    mi-a placut mult povestirea ta. E scrisa cu suflet.
    Eu l-am iubit toata copilaria pe R, veinul meu cu cativa ani mai mare ca mine care atunci cand eram mica m-a intrebat daca il iubesc. I-am zis da, nestiind ca dupa cativa ani (putini) chiar o sa am sentimente fata de el. Era mai mare ca mine la varsta si mai mic de inaltime, usor creol, cu parulnegru ca abanosul, cu haine cool, genul bad guy. Nu stiu cum am reusit sa il fac sa fim prieteni buni si sa petrem majoritatea timpului impreuna. Stia ca il iubesc desi nu mi-a spus niciodata la fel cum si eu stiam asta. A fost o iubire platonica ce nu s-a consumat niciodata. :))

    Răspunde

  4. Oana
    oct. 24, 2011 @ 16:40:30

    Vai, Hapi, mi-a placut la nebunie postarea plina de umor si ironie. Eu nu am avut un Sorin, am avut alt specimen, de ne-am semi-iubit-nehotarat si ne-am lasat non stop cativa ani pana am pus punct. De tot.

    Răspunde

  5. mihaeladr
    oct. 24, 2011 @ 17:03:36

    Oare de ce ne-am simtit atrase de baietii smecherasi si i-am respins pe unii „mai la locul lor”?

    Răspunde

  6. Mihaela
    oct. 24, 2011 @ 17:11:01

    Mi-a placut mult felul in care ai povestit, precum si morala articolului. Sau mai bine zis, sfatul. Eu n-as avea ce sa-ti povestesc, sunt ca rudele tale si prietenele tale, sunt si in prezent cu prima iubire. Am mai avut flirturi in acesti 10 ani, atunci cand noi 2 ne desparteam si ne juram ca nu ne mai impacam – din motive pur copilaresti bineinteles, gen nu mi-a adus flori de Sf Valentin, dar n-am dat peste nici un Sorin sau alt baiat care sa ma raneasca cumva.

    Răspunde

    • Hapi. River_woman
      oct. 24, 2011 @ 18:34:44

      Mihaela, ……..sunt cele mai frumoase amintiri ale mele…….asta si inca 1000 altele. Sigur ca eu le mai strecor cate un strop de dramatism. Dar per ansamblu nu as schimba nimic
      Pentru ca eu nu m-as fi putut hrani dintr-o singura iubire 🙂
      Dar ma bucur pentru tine si iubi al tau : flowers:

      Răspunde

  7. Peter
    oct. 24, 2011 @ 17:26:17

    Oau!!! Am murit de râs!!!
    Aş răspunde şi eu, dar mi-e că nu mai mănânc vreo două săptămâni după ce vede povestea doamna mea!… 😀 😀

    Răspunde

  8. sfbacterie
    oct. 24, 2011 @ 18:04:42

    foarte tare sorinul tau !!! :)))

    Răspunde

  9. Fata de ghindă
    oct. 24, 2011 @ 18:29:57

    Congrats!!! postul tau mi-a furat zeci de zambete!!! (felul meu de a iti multumi) :*

    Răspunde

  10. DianaEmma
    oct. 24, 2011 @ 20:30:46

    Mulțumesc, dar nu.
    Eu pe blog prefer să abordez cât mai rar posibil subiectul relații. Mai ales ale mele. Sunt așa… mai cu ce e în doi, rămâne în doi, nici mama, nici prietenele să nu știe. E un principiu al meu așa… o învățătură de la mama pe care am prins-o pentru mine poate un pic prea târziu.

    Oricum, stau și meditez la Cireșarii… pe bune că am citit cărțile dar nu mai știu ce făceau puștii ăia prin ele… parcă era și un câine?!?

    Răspunde

    • Hapi. River_woman
      oct. 25, 2011 @ 07:29:40

      Ciresarii – da aveau si caine, colindam cu ei castelele, muntii Romaniei , simteam mirosul florilor. Era o aventura sa ii citesc. De departe, alaturi de La Medeleni, Enigma Otiliei……..erau lectura mea preferata

      Răspunde

  11. razvanserbu
    oct. 24, 2011 @ 20:54:39

    Eu cunosteam o fata… sau mai multe si vorbeam cu ele… cam in acelasi timp. Privind retroactiv imi dau seama ca eram cam mojic. Ce le placea la mine? Ca frumos nu cred ca eram, dar vorbeam mult si le „faceam capul mare”. Cam atat.

    Răspunde

  12. lorelei
    oct. 24, 2011 @ 20:57:08

    Felicitari pentru istorisirea ta de suflet! Ce sa-ti spun, te invidiez; eu n-am trait asa ceva, doar l-am iubit (platonic, la varsta aceea), pe tocilarul clasei…
    Cu un Sorin, insa, cam ca al tau, m-am casatorit, la trei ani de la terminarea liceului, dar, cum era de asteptat (cunoastem, doar, personajul), n-a durat… (decat 5 ani…) C`est la vie!

    Răspunde

    • Hapi. River_woman
      oct. 25, 2011 @ 07:48:58

      Iti dai seama ca uneori ma intrebam „cum ar fi fost daca” Si n-ar fi mare mirarea ca tu, sa-mi fi dat astazi raspunsul la intrebare……
      Poate ca o sa povestesc ce s-a mai intamplat cu Sorin si atunci o sa-ti dai seama la ce ma refer 🙂

      Răspunde

  13. Cristiana
    oct. 24, 2011 @ 21:41:06

    Hapi draga, nici nu banuiesti in ce m-ai bagat!!!

    daca raspund? evident ca raspund!!

    Răspunde

  14. ovi
    oct. 25, 2011 @ 00:07:11

    hmmm…
    niciodata nu am stiut de ce iubesc… pur si simplu am iubit… de multe ori dureros… dar absolut mereu, cinstit si frumos… cu daruire totala… de parca ar fi fost mereu, ultima mea iubire triata pe pamant… dupa care trebuia sa ma mut in cer… sau un pic mai sus decat atat…
    in vreme de ciresari… culmea e ca… niciodata nu eu am ales.., ci mereu m-am lasat cules… de cine a stiut sa-mi zambeasca mai frumos si sa-mi intinda mana curajos…
    si ce ma face sa ma simt minunat… acum… este faptul ca… nu regret nici una din iubiriele de atunci… cu atat mai putin de acum…

    Răspunde

  15. Trackback: Am mai primit o provocare « Pasquinel
  16. coolnewz/Ratatouille
    oct. 25, 2011 @ 06:59:39

    tare, tare, tare! Da, ne (ma!) intereseaza si de ce l-ai parasit. Sau mai bine zis cum. Sau si mai bine zis cum o sa descrii ca l-ai parasit :))

    Răspunde

  17. Trackback: iar ne jignesc inteligența | freestyler
  18. Diela
    oct. 25, 2011 @ 07:55:01

    Am venit cu piureul de castane, conform comenzii primite, dar l-am păpat tot citind articolul amuzant către început şi sfătos către sfârşit.
    La subiect nu mă pot mobiliza să scriu… poate data viitoare când vin cu alt piure.

    Răspunde

  19. sarazin
    oct. 25, 2011 @ 11:29:33

    din ciclul ‘ai grija ce’ti doresti’, poftim mai jos poveste cat un cearceaf domnesc:

    Eram la liceu. Clasa noastra era la capatul holului si de langa ea pornea o scara in spirala inspre pod formand o enclava transmisa din generatie in generatie ca ‘loc de fumat’. Nici nu fumam de cele mai multe ori, dar acolo se adunau colegii mei si prietenii lor. Mai mari decat noi cu un an. Ne uneau hlizeala cu tinta comuna si gustul pentru muzica . Acolo ne’am cunoscut. Numai cine ma stie de pe vremea aia poate savura la adevarata ei valoare informatia ca eram si mai mica si mai neagra si mai mutalaua atunci,iar tunsoarea era homemade( avusesem ceva curiozitati care’I dadusera coafezei strabism instant si dureri de gat de la repetarea negatiei si era singura modalitate de rezolvare) . Era 1 sau 8 martie, nu mai stiu exact, dar imi amintesc ca in ziua cu pricina trebuia sa se intample ‘balul martisorului’. Nu stiu nici acum de ce la sfarsitul pauzei am ramas numai noi doi, dar nu era nimic exceptional, se mai intamplase sa pierdem vremea cu discutii despre genii si ratare, muzica si filosofia broastei. Exceptinalul s’a intamplat cand a scos din geaca neagra de piele o garoafa rosie si mi’a oferit’o, invitandu’ma la balul lui peste,si nu am pierdut numai notiunea timpului, ci si paloarea, dand brusc in culoarea racului fiert , si notiunea spatiului, si simtul auzului. Si culmea e ca , desi iubesc toate florile, de la papadie la floarea de prun, detest garoafele( atat le’am oferit si vazut oferite in activitati festiviste si false, incat numai drapele fluturate imi vin instant in gand) …si restul e poveste. Nu stiu de ce el. Stiu ca prietenele meu il placeau pentru parul negru si ondulat, fata alba, ochii negri, alura de ‘james dean’ al altui deceniu. Dar nimeni din grup nu era un personaj usor confundabil. Imi amintesc ca imi placeau contrazicerile cu el, pline de argumente pana la epuizarea combatantului, caci subiectul nu se termina niciodata. Ca avea rabdare.Intr’o lume plina de rock, munti, bocanci, vodka, discutii purtate in armura, tutun, table, baschet…avea rabdarea sa ma aiba langa el cu toate alea si ceva in plus. Puteam fi eu insami, intreaga, fara fracturi. Daca vroiam sa ma plimb o ora prin zapada fiindca mai mult nu puteam sta, venea cu mine. Se putea intampla sa nu mai aiba chef sa’si care rucsacul, dar pe mine ma trecea in brate peste ape. Sint un om ce se indragosteste de gesturi…si doar atunci cand e complet. No, langa S.’ul acelor vremi ambele conditii erau bifate.

    Răspunde

  20. Hapi. River_woman
    oct. 25, 2011 @ 11:53:37

    Sarazin, ma bucur sa te vad la mine in ograda si iti multumesc ca mi-ai lasat franturi din amintirile tale
    Ce ma fascineaza cel mai mult……..despartirea…….Sau ai ramas impreuna cu el? Daca da, si sun la Magnolia sa-ti trimit o carafa de garoafe roz, de-alea dantelate pe margine………:lesin:

    Răspunde

  21. sarazin
    oct. 25, 2011 @ 12:53:41

    eu multumesc ca m-ai primit
    si acum da’te jos din copacul romantismului: am trecut la un moment dat, dupa momentul ‘garoafa’ printr’un eveniment care mi’a ingropat inima( fara nici o legatura cu personajul povestirii). I’am spus atunci ca nu mai vreau pe nimeni langa mine, ca intr’o relatie ce presupune o anumita reciprocitate/ disponibilitate…eu am uitat sa vorbesc limba. A inteles. A fost totusi mereu acolo cand chiar aveam nevoie. Fara sa cer, uneori fara sa primesc. Si atat…, caci indragosteala mea nu s’a transformat niciodata in ce s’a transformat a lui. Dar si fara asta, momentele au fost unice, de nepretuit prin insasi faptul ca se traiau/ simteau fara sa ceara finalitate impusa.
    no, ca m’am melancolizat. Ma duc sa fac un ceai sa’mi treaca.

    Răspunde

  22. Hapi. River_woman
    oct. 25, 2011 @ 16:28:51

    Sa nu fie ceai din acela chinezesc care dezhidrateaza 🙂
    Cum s-ar spune , l-ai dat la o parte . In loc sa ii dai o sansa sa schimbe garoafele pe trandafiri, frezii si alte alea………..:)

    Răspunde

  23. Anca
    oct. 25, 2011 @ 19:54:58

    Hapi, foarte dulce-romantica si picanta povestea voastra…uite ca m-am melancolizat si eu putin, cu toate ca unele povesti mi se par atat de indepartate!
    Imi place la nebunie cum scrii.

    Răspunde

  24. Popa Iancu
    oct. 26, 2011 @ 14:48:52

    Perfect pentru orice blogger care-si adora laptopul 🙂
    Prima colectie de masute pentru laptop, special create
    pentru a folosi laptopul in pat, pe canapea, pe podea .
    http://www.fabricutamea.blogspot.com
    (iertare pentru reclama)

    Răspunde

  25. Hapi. River_woman
    oct. 26, 2011 @ 18:02:17

    Nu/i nimicue. O sa vin si eu pe pagina ta sa-mi fac reclama la Sorin

    Răspunde

  26. deea
    oct. 26, 2011 @ 22:39:34

    Mi-ai amintit de primul meu iubit sii primul sarut:D…eram in orase diferite si el venea de cateva ori pe sapt sa ma vada…imi aducea trandafiri rosii mereu…o data, si acum imi vine sa rad, erau mai ofiliti trandafirii si am urcat sa-i punem in apa…cand am bagat cheia in usa, cineva era acasa…am banuit ca e sora mea mai mica, si el a propus sa stea el in fata usii, sa-I faca surpriza…ghici cine a deschis usa? Taicamiu:)) era fiu de popa si f pios, canta superb dar avea si “a dark side”, lucra si in alta parte …eu am aflat mai tarziu:D…surpriza a fost mare, pt ca era f atent, tandru si …calm. A plecat din tara si ne-am despartit, dar continua sa ma sune in fiecare an de ziua mea sa-mi spuna la multi ani…dupa 2 ani nu a mai sunat si in anul I de facultate in Buc, ne-am ciocnit prin fata universitatii, am stat putin de vorba si eu am cam fugit…a fost un fel de soc:D…anul acesta, l-am revazut iar, la biserica…am vorbit putin, mai socati ca prima data…eram intr-o biserica din Buc, in care eu mergeam frecvent….nu mai stiu nimic de el, dar sper sa-I fie bine, era un tip deosebit….

    Despre relatii si iubiri, nu am cautat niciodata…am asteptat si pur si simplu s-a intamplat sa intalnesc oameni minunati si ma consider o norocoasa, pentru asta…nu concep comportamentul neadecvat si total indifferent al unor tipi fata de iubitele lor, unele imi sunt college, amice…eu nu am trait si nu traiesc asa ceva…la mine e altfel cu sinceritate, romantism, dor…iubesc cu totul si sunt iubita, iar sentimentul este minunat…

    Răspunde

  27. Hapi. River_woman
    oct. 27, 2011 @ 09:50:50

    Subscriu intru totul la ultima parte a povestii 🙂
    Iar prima este….oaw, cred ca ai fi putut s-o relatezi pe blogul tau, i want to know which was the dark side :))))

    Răspunde

  28. deea
    oct. 27, 2011 @ 12:31:29

    hihi, can’t tell, sorry:D

    Răspunde

  29. Ciupanezul
    oct. 27, 2011 @ 22:40:45

    Hai ca-i tare. Eu n-am avut Sorina, si cand am avut s-a carat cu toate de la mine. Inclusiv cu un teanc de banuti. Dar asta-i viata, merge inainte. 😀

    Răspunde

  30. eumiealmeu
    oct. 28, 2011 @ 13:42:47

    nu ştiu cum se face, dar fetele cuminţi trebuie să găsească un Sorin. fără a fi fată rea, ca să zici că se atrag doar opusele, n-am avut iubiri în care să fiu pe locul doi! adică, serios, sora mea avea parte de cei mai ciudaţi indivizi, iar eu nu ştiu ce înseamnă dezamăgirea în dragoste.
    ar mai putea fi un schepsis… 🙂
    când mi se părea că ăla e băiat de securist şi sigur nu se va uita la o fată de muncitor ca mine, nici nu-mi lăsam ochii să privească spre el. apoi, dacă erau prea frumoşi, le întorceam spatele, pentru că tata fusese un bărbat frumos şi toate femeile se culcaseră cu el, aşa că voiam cel mai urât bărbat din univers.
    dar vezi trăisem în aceeaşi casă cu sora mea, nu? eu am ajuns la aceste concluzii, ea, nu. aşa că eu am stat departe de băieţii răi, ea, nu! 🙂
    culmea culmilor este că m-am căsătorit cu cel mai frumos bărbat din univers şi n-am nicio spaimă pentru că am încredere în el, datorită principiilor de viaţă; concluzia… nu frumuseţea atrage muştele sau nu frumuseţea e stimulată de muşte, ci valorile contează. (na, că am dat-o pe lucruri serioase!)
    ps. eşti fantastică în modul cum conduci povestea, gândeşte-te să scrii un roman, câte o pagină pe zi, măcar… mie nu mi-e greu să-ţi repet, iar ţie poate-ţi intră în cap, în felul acesta 🙂

    Răspunde

    • Hapi. River_woman
      oct. 30, 2011 @ 07:40:32

      Romanul…….la pensie :))) Trebuie sa fie un roman serios si bine documentat. Dar am sa tin cont de indemnul tau, sigur 🙂
      Ma bucur ca te-ai casatorit cu un om valoros. Evident ca nu frumusetea conteaza, nu este un liant bun pentru o casatorie sau pentru un trai impreuna.

      Răspunde

  31. Nice
    oct. 29, 2011 @ 20:40:43

    Din pacate nu am avut astfel de idile, nu as avea ce povesti…

    Răspunde

  32. federova
    nov. 05, 2011 @ 18:33:31

    Am gasit in povestirea ta niste expresii super amuzante care m-au oprit din citit (m-a apucat rasul) si culmea e ca m-am regasit in cateva intamplari/momente prin care ai trecut. Mi-ai amintit de anii mei de „ciresica” :))…

    Ar trebui sa-i multumesc lui INTJ ca mi-a facut cunostinta cu tine fara sa vrea si m-a trimis pe blogul tau ;)). Ma bucur ca am dat de tine, avem cateva chestii in comun :P.

    Răspunde

  33. Hapi. River_woman
    nov. 05, 2011 @ 19:26:05

    Ma faci sa rosesc. Sarumâna . Inseamna ca trebuie sa ii multumesc si eu lui INTJ ca te.a adus ca oaspete aici
    O sa vin si eu in vizita, de fapt am fost deja, am gustat budinca si ….spaghetele pe maine ca azi am depasit ratia de calorii

    Răspunde

  34. claudiahankins
    ian. 26, 2012 @ 05:13:12

    :)) vai!!! mai e valabila provocarea? :))))

    Răspunde

  35. Hapi. River_woman
    ian. 26, 2012 @ 09:46:29

    Desigur ca mai e valabila. O astfel de poveste e mereu actuala 🙂

    Răspunde

Lasă un comentariu