Greutatea limbei române

Pentru c-a observat că foarte mulți români cu „high functions” nu vorbesc deloc engleza si nici măcar româna foarte standardizat, al meu nu s-a chinuit prea mult de-a lungul anilor sa priceapă slovele din spațiul carpato-danubiano-pontic. Asa se face că de multe ori ne-am trezit în situații în care el se scărpina solemn în ceafă iar eu mă prefăceam surdă.

Sigur că nu-mi aduc aminte de toate omletele lingvistice pe care le-a făcut dar sunt câteva de neuitat si m-am gândit sa le împart cu voi.

In urma cu vreo trei ani, într-o duminică geroasă de dimineață pe când eu tocmai fusesem expulzată din gradina lui Mos Ene, îl aud în bucătărie vorbind la telefon cu proprietarul apartamentului închiriat.
„ Trebuie veniți astăzi dacă puteți pentru că mie frică mult”
Proprietarul , om cu scaun la cap, a dat fuga la apartament să vadă care-i motivul thrillerului.
Pentru că ownerul nu-și plătise niște restanțe, ne-am trezit cu gazul tăiat iar consortul meu a vrut să spună că îi e frig, nu frică.

Atunci l-am învățat lecția numărul 1: în Romania n-ar trebui sa folosească niciodata „trebuie” și „dacă puteți” în aceeași frază decât dacă e la un spital de stat si tocmai își plătește consultația gratuită!

Cumpăram materiale de construcții. Firmă mare, însuși CEO dispus la negocieri. In română, of course. In timp ce-mi franjuram mintea încercând să-mi amintesc cum se spune în germană sau rumanien-english la nisipul pentru drenaj , polistiren expandat si scripeți, al meu îi explica secretarei unde trebuie să ajungă masina :
„ U need to follow the curve after OMV……
„Sori. Nu înteleg” zice asta
„Dupe OMV este o curvă. La curvă, face șofer dreapta si apoi drumule în sus . Nume de stradă este Diana. Pină la chapăt. Sunați cand aplecați de-aici. Ințheles acum?”

Eu am si uitat de polistiren. Mi-era mila de roscovană că ea era de treabă si vroia sa-si ia notițe, ba chiar s-a pus al meu sa-i deseneze drumul cu tot cu curvă si cu tot cu OMV. Apoi mi-am zis, las sa-si bata capul CEO sau să-si mai ia o secretara că doar vinde materiale de zeci de mii, nu popcorn.

L-am tras deoparte si i-am spus lecția nr 2: nu toate cuvintele de circulatie internatională au același înteles. Nu e frumos sa pui în aceeasi frază un nume propriu- si substantivul curvă.

Eram la casa parintească si ne pregăteam sa mâncăm gomboți. Se duce în bucătărie si îi zice lu mama:
„ Imi dai o guritză”?

„O ceeeee?”

Până și bunica, mereu albă ca varul și-a recăpătat culoarea tinereții în obraji. De-astea cu gurițză mai auzea când horea Puiu Codreanu pe Etno.

„Da-i o linguriță mamă” strig eu.

Lectia numarul 3: nu folosi diminutive în limba română decât dacă mergem s-o vizitam pe vara-mea aia care are 3 copii. Tot ce se termina în „iță” e suspect.

„Multe reguli în limbe romană. Nu vreau învăț”