Iubire fără granițe?

Din start va spun ca trebuie sa cititi intamplarea asta fara sa judecati. Va puteti trimite neuronii in vacanta pentru 7 minute. O sa va fie recunoscatori cand se pupa din nou intre sinapse

Aveam vreo 18 ani si aproape terminasem liceul
De la bac îmi ramasesera putine lecturi stocate da-n schimb eram vrajita de 1001 de nopti si de povestile unei colege care se cuplase cu-n Harap Negru de prin Liban (ce exotic suna Liban!!!) . Si vecina mea cu care afumam saptamanal 3 randuri de perdele în bucatarie, era cuplata cu-n arab. Âla era medic si-l văzusem de doua ori . De fiecare data i-am spus vecinei că-i beat si se comporta ciudat , dar ea a tinut-o una si buna, ca-i beat de iubire si comportamentu de manz stropsit e de la alde caracter tropical.

In fine, am decis ca vreau si eu….un arab. Da nu oridecare, ci de-asta de marca , adica „musulman” ca suna cool. Ei, ce sa fac, am avut si eu momente în care gandeam cu tivul de la rochie.

M-am înfiintat cu o amica mai nebuna ca mine la o agentie matrimoniala. Matroana de-acolo cand ne-a vazut s-a si gandit ca l-a prins pe Avraam de-un picior. Doua fete de 19-20 de ani, faine si proaste. Numai ca nimerisem cazanu gresit deoarece musulmanii pe care-i importa dansa veneau de prin Israel si aveau ciuperci de-alea negre în cap si nitel cioc.
Doua specimene erau la vedere, ca noi, asteptau sa se inregistreze in catalog, culmea, vorbeau si romaneste, ori eu doream un musulman cu care sa -mi spicuiesc inglishu si sa vorbesc cu el la telefon in limbi straine in timp ce beau suc pe vreo terasa cu prietenele mele.
„N-ati dori sa cunoasteti doi evrei? „ ne intreaba Cupidoana
„Da care-i diferenta intre evrei si musulmani „ intrebam noi in cor
Doamna se îneacă zdravăn cu saliva si se pregateste pentru discursu vieții.

Agentia era chiar serioasa dar am hotarat ca nu mi se potriveste. Cupidoana m-a intrebat daca vreau sa ma marit, eu de fapt nu stiam daca vreau sa ma tund sau de ce, asa ca a ramas sa revenim cand or fi arabi de vazut

Intr-o zi l-am cunoscut pe Malik. Vecina mea care intre timp se decuplase de la iubitul ei doctor si acum invata sa respire neasistata dar se sufoca de dorul lui, stiindu-l prin alte paturi romanesti – mi l-a prezentat pe Malik, rezident la chirurgie. M-a atentionat ca omul e religios nevoie mare si ca e exact ce vreau eu- respecta femeile, isi respecta religia, e din estu-vestu indepartat si vorbeste engleza exact atat cat sa nu pricep ceea ce m-ar putea deranja

Ca sa simplific povestea , va spun ca într-o zi Malik m-a invitat la dansu acasa, la ceai. Era vara si-avea niste pantaloni scurti pe el, un tricou, era putin nervos, frumusel din cale afara, ce mai, ma gandeam ca prietenele mele o sa se cracaneze de invidie cand o sa-l vada. Eu m-asez pe un fotoliu, el pregateste ceaiul , dau sa-mi aprind o tigara dar el m-opreste dragastos îndemnându-mă să nu-mi bat joc de corpul pe care mi l-a dat Allah. Dupa care ia Coranul, se întinde pe canapea si începe sa-mi citeasca din Coran, cu intonație. Si pe cand citea el mai cu foc despre alde porunci înfricosatoare, mi se bulbucesc ochii spre pantalonii lui si vad prin cracul prea larg toate părtile rușinoase care se ascuțeau apocaliptic îndreptate spre mine.

Mi-am baut ceaiul , mi-am ars papilele, mi-am inventat o suferinta izvorata brusc si dus-am fost. Niciodata n-a aflat Malik saracu daca m-a speriat lipsa nicotinei , Coranu sau nu mi-a placut ceaiul lui. Niciodata nu s-ar fi gandit probabil ca m-a bruiat ireversibil exact echipamentul care probabil il ajutase sa escaladeze si sa inamoreze diverse miorite

Asa se explica de ce nu sunt mare fana a ceaiului.

Aceasta este o fabula. Niciodata lucrurile nu se oglindesc la fel in doua perechi de ochi.